Bun venit copilărie

Creştem şi ne maturizăm din ce în ce mai repede...uităm să ne trăim copilăria. Ne dorim „să fim mari”, să putem să facem unele lucruri care nu ni se permit atunci când suntem consideraţi a fi „copii”. Dar vin momente când ne dorim să ne întoarcem la copilărie, să fim alături de părinţi, fraţi şi surori, alături de bunici şi, mai ales, să avem timp doar pentru noi. Acest mic blog vine în ajutorul tuturor celor care sunt deja copii dar şi al celor care vor să fie din nou copii. Aici, vom învăţa cum să desenăm sau să pictăm, cum să modelăm în lut sau să coasem modele populare româneşti; vom citi snoave, poveşti sau pozne, toate realizate de artişti sau meşteri populari români. Alături vom avea un întreg colectiv al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, colectiv ce doreşte să ajute copiii dar şi adulţii să descopere sau să redescopere tradiţiile şi meşteşugurile româneşti.

miercuri, 16 ianuarie 2013

Poveşti româneşti - De la 1 pân-la 10 - Şapte


Şapte


Balaurul avea şapte capete.
Peste şapte împărăţii s-a dus vestea de cele şapte limbi de foc ale balaurului cu şapte capete. Şi, mă rog, vestea ca vestea, dar ce era mai rău încă nu v-am spus: din şapte-nşapte zile, cele şapte limbi de foc din cele şapte capete de balaur pârjoleau cale de şapte poşte, şapte sate cu şapte dealuri şi şapte văi.
Pân-ce-a trecut pe-acolo Păcală cu boulenii lui, adică, pân.ce-a ajuns într-un sat în care taman se-mplinea ziua a şaptea şi trebuia să ajungă balaurul cu şapte capete.

-         Măi, măi, măi, ce-i de făcut? se tot frământa Păcală.

Şi hop balaurul. Cu şapte capete, cu şapte limbi de foc, mă rog, aşa cum îi stă bine unui vbalaur cu şapte capete.

-         Te mâncăm, au spus cele şapte capete de balaur lungi de şapte coţi.
-         Asta şi vreau, a spus Păcală, dar mai întâi să dau boulenii ăştia ai mei celui de-al şaptelea cap, că e mai mare decât celelalte capete şi e mai flămând şi are gura mai mare şi...
-         Adică mie! a spus o limbă de balaur.
-         Ba mie! a spus altă limbă de balaur.
-         Şi adică mie de ce nu?! a strigat altă limbă de balaur.

Şi uite aşa se luară la ceartă cele şapte capete de balaur, mă rog, care să fie mai mare şi mai tare din cele şapte.
Şi se bătură cap în cap şapte zile şi şapte nopţi.
Iar Păcală s-a dus în bătătura unui ţăran, a luat fierul de la plug şi harş! şi iar harş! tot aşa de şapte ori, până reteză toate cele şapte capete. Şi vru să plece. Dar boulenii de colo:

-         Va să zică, erai cât pe ce să ne dai balaurului demâncare! Biiiine! Uite că nu mai merge, cu tine. Rămânem aici. Drum bun şi cale bătută!

Dar Păcală de colo:

-         Biiiineee! Şi eu, care voiam să vă laud la toată lumea că voi şi numai voi aţi omorât gogeamite balaur! Şi când colo numai unul din voi a fost ăla!
-         Care? au strigat boulenii.
-         Cel mai iute de picior! a răspuns Păcală.
-         Daaaa?! Urcă-te-n car şi să vezi care-i mai iute de picior! Şi Păcală asta şi voia. S-a urcat în car şi boii prinde-i dacă poţi!

Titel Constantinescu – Omul de zăpadă
Editura Ion Creangă - 1971

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu