Nouă
Nouă fetiţe şi nouă băieţei.
Atât sunt în clasa cea nouă.
Nouă fetiţe şi nouă băieţei, cu nouă creioane şi nouă caiete, şi iar nouă caiete şi nouă creioane, pentru cele nouă fetiţe şi nouă băieţei.
Aş vrea să spun o poveste. Întreb:
-
Cui şă spun povestea mea?
-
Nouă! răspund copiii.
-
Cum nouă, când sunteţi de două
ori câte nouă?! mă mir eu. Nouă fetiţe şi nouă băieţei. Vă mai întreb o
dată: Cui să spun povestea mea?
-
Nouă! răspund copiii.
Nu mai înţeleg nimic, sau...poate înţeleg, dar mă fac şi eu că nu-nţeleg!...Deci,
o poveste nouă pentru nouă fetiţe şi nouă băieţei. O scriu şi o citesc şi-ntreb repede, să-i iau
pe nepregătite:
-
Cui i-a plăcut povestea?
-
Nouă! răspund cele nouă fetiţe.
-
Mai rămân nouă băieţei mă mir eu.
-
Nouă nu ne-a plăcut, răspund băieţii.
-
De ce?! întreb.
-
Pentru că nu e nouă! Nouă ne-ai mai spus-o!
-
Uffffff!
Şi plec necăjit. Şi vine seara. Şi vine şi luna nouă la fereastră. Şi sub
luna nouă, mă gândesc la cei nouă băieţi şi pentru ei şi
numai pentru ei, încep să scriu o poveste...nouă.
Titel
Constantinescu – Omul de zăpadă
Editura Ion
Creangă - 1971
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu